Bucataria basca este un vartej de arome frantuzesti si spaniole, o abundenta de produse locale care fac din Tara Bascilor o destinatie gastronomica de top. Iar mandria localnicilor pentru traditiile gastronomice se traduce inca de pe la 1900 in txokos. 

Citeste si articolul: Elena Arzak la Bacania Veche

Txokos sunt societatile gastronomice din Tara Bascilor, adunari exclusiv masculine existente inca de la finalul secolului XIX ca semn al emanciparii barbatilor in societatea matriarhala a acelor vremuri.

Asa cum va inchipuiti, ideea acestor adunari a fost inca de la inceput una incantatoare pentru toata lumea – barbatii aveau un refugiu, gateau si se distrau cu prietenii iar doamnele ramaneau linistite acasa stiind ca domnii lor sunt intr-un loc sigur, socializand si punandu-si burta la cale departe de ispite feminine.

Societatile gastronomice ilustreaza si astazi cel mai bine filosofia culinara basca. Sunt peste 1 500 de txokos in Tara Bascilor (100 numai in San Sebastian) care cinstesc ingredientele locale si ideea de comunitate creata in jurul bucatariei traditionale.

In jurul mesei, impartasind dragostea pentru mancare buna, traditie si ingrediente locale, societatile gastronomice devin spatii in care toti sunt egali fie ca sunt judecatori, medici sau strungari.

Cum functioneaza societatile gastronomice?

Societatile gastronomice sunt adunari private inchise vizitatorilor cu exceptia cazurilor in care acestia sunt invitati de catre unul dintre membri.

Pana nu demult cele mai multe societati gastronomice respectau cu sfintenie regula de baza: fara femei printre membri. In schimb, de cativa ani, si doar la ocazii speciale, sotiile sau fiicele pot fi invitate la masa, chiar daca bucataria ramane un teritoriu interzis pentru ele, asa cum cere traditia.

Calitatea de membru al unei societati gastronomice este mostenita din tata-n fiu. Exista o lista de asteptare pentru a deveni membru al unei societati gastronomice. Daca un membru moare, ii succede cel mai mare fiu al sau, ori membrii pot alege pe cineva de pe lista de asteptare. Numele persoanelor propuse sunt notate pe o lista pentru 15 zile. Daca vreunul dintre membrii societatii are ceva de obiectat in privinta persoanei candidate, aceasta nu va fi aleasa.

La intrarea in societatea gastronomica noii membri platesc o taxa 1200 de euro si apoi cate 290 de euro pe an.

Fiecare membru primeste cheia sa, numerotata, pentru ca sa poata avea acces oricand pofteste insa este interzis sa innopteze in locatie.

Din lipsa spatiului unele societati nu mai pot primi noi membri. De exemplu Kanoyetan, din San Sebastian este prima si cea mai veche societate gastronomica de acest fel, fondata in 1900, si nu poate accepta mai mult de 125 de persoane.

In societatile gastronomice se gateste doar cu produse locale, proaspete. La gatit participa toti apoi pun bucatele la mijloc, mananca si se veselesc. De cele mai multe ori se lasa cu cantece traditionale. La sfarsit se calculeaza costul intregului meniu iar totalul se imparte in mod egal la toti cei de la masa. Banii se depun intr-o cutie sub forma de donatie.

Citeste si: Modele de revigorare a gastronomiei (2) The new nordic cuisine manifesto 

Text: Raluca Constantin