Sunt ani deja de cand incercam sa urnim lucrurile in privinta gastronomiei romanesti. Ea exista, e relevanta (chiar daca mai mult pentru noi) si poate fi pusa pe Harta Gastronomiilor Europene. Sunt ani de cand ne-am tot sfatuit intre noi, oamenii implicati in fenomenul acesta, insa pana acum n-am concretizat nimic. Ei bine, pana acum. Aparent am ajuns cu totii in punctul acela de maturitate in care intelegem cumva diferit toata povestea asta, diferit fata de acum 3-4 ani. Pentru ca am acumulat experienta, dar si experiente, am evoluat si am invatat, am descoperit si acum putem sa ne gandim altfel la proiectul #NewRomanianFoodManifesto.
Intamplarea din 25 septembrie o sa fie povestita pe larg [aici], iar eu cred in sansele resuscitarii si modernizarii gastronomiei noastre tocmai pentru ca avem radacini puternice, bune, dar si pentru ca abordarea asta a mai dat roade. In Tinos (vezi povestea mai jos), in San Sebastian, in Irlanda, in UK, in zona scandinava. De fiecare data cand fortele celor implicati s-au unit, rezultatele nu au intarziat sa apara. E o chestiune de ani, asa ca trebuie sa ne apucam de treaba acum. Repede. Temeinic. Studiat. Inteligent. Putem face asta. Le-o datoram atat celor de dinainte, cat mai celor care vin.
Pe BacaniaVeche.ro veti gasi articole si studii de caz despre actiuni si rezultate. Sa ne fie de model! Iar aici nu m-ar stresa nici o secunda faptul ca ajungem sa copiem idei de la altii. Macar de-am avea si rezultatele lor.
Va imaginati chefi de la toate restaurantele din zona gatind umar la umar cu bunicutele mancaruri bazate exclusiv pe produse locale?
Daca imaginatia nu va ajuta, mergeti in insula Tinos, in Ciclade. Grecia zilelor noastre.
Aici, intreaga comunitate de pe insula e manata de aceeasi idee – aceea de a deveni o destinatie gastronomica si de a obtine recunoasterea si aprecierea intregii lumi. Si asta dincolo de orgolii, dispute si interese financiare. Caci mancarea este unul dintre cele mai simple moduri in care poti cunoaste o regiune si oamenii ei. Cultura gastronomica este pretutindeni, insa oamenii sunt cei care o pastreaza vie, in mainile si sufletele lor.
Cateva preparate locale din Tinos, in galeria de mai jos:
Acum trei ani fondatorii Tinos Food Paths s-au uitat pentru prima data unul in ochii celuilalt si si-au dat seama ca unde-s multi puterea creste, si ca o comunitate ca cea a lor ar avea numai de castigat daca ar prezenta lumii mostenirea gastronomica.
De atunci, de doua ori pe an, pentru o saptamana, restaurantele, tavernele si cafenelele au participat la saptamana gastronomiei Tinos Food Paths.
In timpul evenimentelor pe care le organizeaza Tinos Food Paths niciunul nu-si promoveaza restaurantul ca fiind al lui. Tot ce au apartine comunitatii, insulei. Asta e o regula asupra careia au fost de acord cu totii, de la inceput.
Ce-au facut oamenii din Tinos nu a fost doar sa gateasca, ci sa-si prezinte cu mandrie mostenirea culturala, inclusiv pivnitele din Tripotamos unde se matureaza louza – o sunca asemanatoare cu prosciutto, dar cu un gust muuuult diferit (fiind facuta din muschi si invelita in prapure).
E in Tinos o deschidere a mintilor si a sufletelor de la care porneste totul. Organizatorii de la Food Paths au invitat si chefii din celelalte insule. A fost o celebrare a gastronomiei locale si a culturii grecesti
Intr-un mod unic traditia si noutatea se impletesc aici. Bucataria saraca si retetele bunicilor sunt celebrate cu sfintenie ca un dar unic al insulei, insa, in aceeasi masura, bucatarii se simt liberi sa experimenteze pornind de la gusturile traditionale si ingredientele locale: branza, carnea de vita, capra, porc sau porumbel, vinul, berea, carnatii, nautul si anghinarea, caperele.
Restaurantele si furnizorii locali traiesc in simbioza, scopul final fiind sa creeze mancare din ingredienete proaspete, de sezon, si de provenienta locala, combinand traditia cu modernitatea.
Citeste si articolul: Modele de revigorare a gastronomiei (2) The New Nordic Cuisine Manifesto
