Varsta exacta a proiectului e putin importanta.
E doar o cifra.
Mai important de-atat e altceva: ce-am reusit sa facem in anii astia!
Am cunoscut oameni de treaba si – in acelasi timp – pusi pe treaba! Ii gasiti in spatele fiecarei etichete de dulceata, sirop, zacusca sau peltea. Ii cunoasteti prin noi. Pe ei si traditiile care stau in spatele fiecarei retete.
Am luat praful de pe obiceiuri uitate. Am impletit colacii pe care Bucurestiul nu mai stia sa-i coaca, am pus in ceaune pe pirostrii mancarurile pe care orasul nu mai stia ca poate sa le mai aiba vreodata. Am ridicat in mijlocul orasului, pe Calea Victoriei, prima Afumatoare Urbana din Bucuresti si am afumat la fum de fag zile in sir. Am scos pe Kiseleff cuptoarele si pe Magheru sau in salile de conferinte ale hotelurilor de lux – spre surpriza tuturor – mesele de lucru si ingredientele pentru ateliere.
Am promovat idei si proiecte care seamana cu noi: de la fundatii si ong-uri pana la start-up-ri care aveau nevoie de un umar. Am organizat strangeri de fonduri, am donat, am sustinut ideile care aveau potential sa schimbe in bine lumea in care traim.
Am scotocit tara pentru artizanii de carne si branza. Pe unii i-am convins repede ca suntem o pravalie cu care merita sa lucreze, cu altii ne-a luat mai bine de un an. Insa rezultatul fericit e ca avem din toate colturile tarii nu doar branza si carnatii locului, ci un intreg tablou al traditiilor locale in prepararea carnii si laptelui. Stiu ca e o branza, insa ea vine cu o istorie lunga! 🙂
Am spart in fiecare an mii de oua, le-am potrivit cu mii de kilograme de faina, am framantat, amestecat, mixat, intins, copt, decupat, taiat, impachetat de mii de ori si in mii de ore! Pentru, probabil, cele mai bune prajituri de casa din oras! Pentru cozonacii cei mai afanati si pentru retetele pe care le-am scos de prin caietele vechi si uitate!
Am cautat cele mai bune ingrediente pentru a gati copiilor. Sutelor de copii pe care ii hranim in fiecare zi. Am pornit cu 20 pe zi, am ajuns la 500 zilnic. Am pornit cu un bucatar, acum avem sase doar pentru proiectul asta in care gatim pranzul copiilor din ingrediente reale, fara scurtaturi, fara prafuri, cu destula inspiratie, cu un nutritionist cu ochii pe noi si, o spun fara emfaza, cu multa dragoste pentru cei mici.
Am contribuit in felul nostru la dezvoltarea Gastronomiei Romanesti, atat cat am putut face pana acum. I-am provocat pe oameni sa se gandeasca la asta, i-am pus in punctul in care sa-si depene amintirile, i-am iscodit, i-am chinuit uneori, i-am zgândãrât cu preparate uitate sau ingrediente mai putin cunoscute.
Am facut loc noilor curente care se manifesta in piata asta. Cand a aparut primul cidru, l-am pus pe raft. Cand au inceput sa apara berile artizanale locale – le-am facut chiar un frigider al lor si mai apoi un hub adevarat de beri artizanale. Cand lumea intreaga a inceput sa vorbeasca despre „Food waste„, am fost printre primii care au descurajat risipa. Insa cand „Eat Local” a devenit un concept la moda, am fost nevoiti sa le atragem respectuos atentia ca noi deja faceam asta de cativa ani. Si-am fost si primii care-au inceput sa vorbeasca despre „drink local” atunci cand am aruncat toate vinurile din import si-am pus cu mandrie’n pravalie DOAR vinuri romanesti.
O fi fost greu, nu zic, dar pentru mine a fost un efort meritat!
Cat de veche e Bacania Veche?
Pentru mine e ca si cum ar fi aici dintotdeauna!
Bacanul vostru,
Marius Tudosiei
