Ciulinii de balta, cunoscuti si sub denumirea de cornaci, draci de balta, nuci de balta, coltii-dracului, fructul-dracului – in engleza: water chestnuts (castane de apa) sau water caltrop (tepi de balta) – sau stiintific Trapa natans/famTrapaceae, sunt plante plutitoare, cu tulpini subacvatice ce pot ajunge si pana la 4-5 metri, intalnite in apele dulci in Europa si Asia – aflam de pe site-ul ierburiuitate.wordpress.com.

In Romania, ciulinii de balta cresc pe canalele Deltei Dunarii. Fructele lor se coc in septembrie si sunt imprastiate in mare.

Vezi cum am gatit ciulinii de balta la Sanatatea in Bucate

In ciuda numelui si a aspectului neprietenos, ciulinii de balta sunt fructe comestibile, ba chiar extraordinar de gustoase, asemanatoare la gust si textura cu castanele. Nu degeaba ciulinii de balta au fost consumati inca din preistorie. Au un miez alb, mai mic decat cel al unei castane, dulceag la gust, bogat in amidon, proteine, calciu, fosfor, vitamina B1, B2 si C.

In trecut, in India si China ciulinii de balta erau ofrande pentru zei, fiind considerati plante cu proprietati medicinale (folositi in tratarea alcoolismului sau pentru calmarea febrei).

Ciulinii de balta pot fi consumati cruzi, fierti sau copti, transformati in piure sau faina. ierburiuitate.wordpress.com mai scrie si ca exista dovezi ca in trecut, faina de ciulini de balta era folosita frecvent in bucataria comunitatilor din Delta Dunarii pentru lipii si fierturi asemanatoare cu piureul de cartofi.

Totusi, consumul de ciulini de balta a fost deseori asociat cu vremuri de foamete, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, scrie www.fondazioneslowfood.com 

Dr. Adrian Gagea, in ‘Delta Dunarii – ATLAS’ din proiectul POS MEDIU ‘Delta Dunarii paradisul aproape pierdut’ al Asociatiei Salvati Delta Dunarii, precizeaza despre piureul de ciulini de balta:

Un piure la fel de bun precum cel de castane salbatice. In zonele ferite de vant ale lacurilor curate si in golfurile unor canale limpezi si linistite, plutesc niste plante verzi-roscate, cu smocuri de frunze late si dintate, la umbra carora cresc fructe verzi (sau negre cand sunt complet coapte).

Aceste fructe, de forma romboidala, cu patru ghimpi ascutiti, de marimea unor nuci, se mai numesc popular si “fructele dracului” (din cauza formei si a ghimpilor). Ele ar trebui sa se numeasca “fructele divinitatii” pentru faptul ca in perioadele de foamete si in situatiile de supravietuire au salvat multe vieti. Semintele lor sunt cautate insistent nu numai de oameni, ci si de bizami, gaste salbatice, mistreti si alte vietuitoare deoarece sunt foarte hranitoare prin amidonul pe care-l contin.

Pescarii locali, mai nou si unii turisti au descoperit gustul si aroma lor fina, asemanatoare castanelor salbatice. Fructele se fierb, se sparge coaja lor dura si li se scot semintele de marimea unui bob de fasole. Semintele se pot manca ca atare sau se poate prepara din ele un piure delicious, dres cu sare, ulei si piper pentru garniture preparatelor de peste sau cu zahar si dulceata pentru desert.